Un acuzat de tentativă de omor şi jaf armat, care se plânge că suferă de glaucom, e trimis de instanţă, pentru trei luni, pe baza recomandării medicale, la odihnă şi tratament. Într-un spital incert, fără pază sau urmărire. Penitenciarul care-l găzduise până atunci, bănuit a fi unul de maximă siguranţă, se prinsese abia după jumătate de an de la plecare că-i lipseşte unul de pe inventar, dar nici atunci nu s-a dat peste cap să-l recupereze.
Sunt 130 de deţinuţi care au fost eliberaţi temporar şi nu s-au mai întors. Avem poliţişti care nu reuşesc să-i mai găsească pe cei care au dat ţeapă sistemului, 62 de deţinuţi cu grad înalt de periculozitate (proxeneţi, tâlhari, criminali) alegând să nu se mai întoarcă în penitenciare, după ce le-a expirat "ausweisul" pentru raţia de libertate pe motive de tip medical ori social. Avem poliţişti care au reuşit să atingă performanţa de a căuta un asemenea deţinut, fără să-l găsească, timp de 11 ani. Avem deci liberi fără drept 62 de infractori periculoşi dovediţi şi ne confruntăm cu spaima că am putea deveni victimele lor. Aceasta este trista realitate, la nivel de ţară.
Din 250 de condamnaţi cărora le-a fost întreruptă pedeapsa, 130 umblă încă liberi şi nevătămaţi fie prin ţară, fie prin străinătăţuri. Şi dacă acestă realitate nu era destul de înfricoşătoare, dintre aceştia 15 sunt criminali condamnaţi la peste 15 ani de închisoare, iar 47 au pedepse între 5 şi 15 ani după gratii pentru tâlhării, violuri, înşelăciuni, sau proxenetism.
Sursa:Jurnalul National
