joi, 6 noiembrie 2008

9 Noiembrie ziua internationala impotriva discriminarii de orice fel

DISCRIMINAREA, IMPLICATIILE SALE SI CONSECINTELE ASUPRA SOCIETATII
Consideram acest adevar ca fiind de la sine inteles: toate fiintele umane, indiferent de
rasa, culoare, sex si asa mai departe, sunt nascute cu drepturi egale in fata vietii.” (Ema
Goldman)

Discriminarea se manifesta de cele mai multe ori atunci cand anumite caracteristici ale unei persoane (ex: culoare, sex, etc.) ajung sa genereze judecati morale despre respectivul individ.
Unele dintre aceste caracteristici sunt innascute (ex: culoarea nu ti-o poti alege)iar unele dintre ele reprezinta consecinte ale politicilor injuste dintr-o societate care nu promoveaza egalitatea indivizilor in drepturi si sanse. De regula, atunci cand ceva ne deranjeaza tindem sa indepartam respectivul lucru, actiunea fiind de cele mai multe ori una spontana si aparent instinctiva. Insa, atunci cand vorbim despre discriminare si despre anumite categorii de persoane care sunt constant discriminate pe baza unor caracteristici dobandite sau innascute ar trebui sa luam in considerare mai multi factori: este nedrept sa facem judecati morale despre o persoana pe baza caracteristicilor innascute ale acesteia (culoare, etnie, orientare sexuala, dizabilitati, gen), sa o tratam cu mila/compasiune (ex: bietul de el) , sa promovam anumite automatisme de vocabular sau glume care perpetueaza sterotipuri (ex: esti murdar ca un tigan, arati ca un poponar,femeie proasta, etc.). Acesti oameni trebuie tratati ca toti ceilalti, trebuie acceptati asa cum sunt, trebuie incurajati pentru a putea participa la viata sociala si in nici un caz nu trebuie judecat sau marginalizati.
Majoritatea politicilor integratoare care sunt promovate la ora actuala pe toate canalele media reprezinta doar o iluzie de suprafata care le este data oamenilor pentru a nu avea argumente si pentru a nu isi pune prea multe intrebari in legatura cu situatiile in care sesizeaza anumite acte discriminatorii. In realitate, majoritatea proiectelor se axeaza doar pe partea de cercetare,iar interventia sociala propriu zisa nu este realizata decat de catre anumite organizatii nonguvernamentale
sau grupuri informale care nu au efectiv putearea si nu dispun de resursele
necesare pentru a produce schimbari semnificative in starea de fapt a lucrurilor.
Astfel, atunci cand ne raportam la discriminare nu trebuie sa o consideram a fi numai o
practica individuala (un individ/grup discrimineaza alt individ/grup) ci trebuie sa luam in considerare posibila existenta a unui intreg sistem de patternuri (educationale, locative,profesionale, economice, culturale, mediatice, etc.) al caror efect este perpetuarea si mentinerea puterii, influentei si bunastarii unui anumit grup in detrimentul altora. Astfel de practici discriminatorii isi au originile in modul de functionare al unor forte sociale ce stau in fruntea multora dintre societati si pot fi incadrate sub titulatura de discriminare institutionala.
Acestea sunt adesea mai putin vizibile si condamnate de catre societatea civila decat
practicile discriminatorii individuale. Desi folosesc metode mult mai subtile decat indivizii singulari, institutiile discriminatoare au efecte mult mai distructive pentru umanitate.

TIPOLOGIA DISCRIMINARII

În momentul de fata, în România se practica multe tipuri de discriminare care corespund
marginalizarii anumitor grupuri sociale, pe criterii sociale, economice, etnice/rasiale, de gen,orientare sexuala, etc.Ne propunem ca in paginile urmatoare sa va oferim o viziune de ansamblu corespunzatoare cu modul in care este perceputa aceasta discriminare, urmand ca fiecare dintre noi sa reflecte asupra acestor imformatii. Ele reprezinta doar un punct de plecare pentru cei care sunt interesati de fenomenul discriminarii, urmand ca actiunea propriu-zisa sa ramana la latitudinea fiecaruia dintre noi.

1. Discriminarea pe criteriul saraciei

Saracia reprezinta cea mai dura forma de violenta (Mahatma Ghandi)

Saracia este adesea atat o cauza, cat si o consecinta a incalcarii drepturilor omului.
Negarea unor drepturi fundamentale ingreuneaza participarea celor saraci pe pietele fortei de munca si accesul lor la servicii si resurse de baza. In multe societati, saracii nu se pot bucura de dreptul la educatie, sanatate si locuinta, pentru simplul fapt ca nu isi permit accesarea unor astfel de servicii. De cele mai multe ori, aceasta impiedica participarea celor saraci la viata publica si la libera exprimare, subminindu-le capacitatea de a influenta politicile care ii afecteaza si de a cauta solutii impotriva nedreptatilor. Prin urmare, saracia si excluderea genereaza discriminare, acces inegal la resurse si oportunitati precum si stigmatizare sociala si culturala.
In general, saracia este perceputa fie ca o conditie regretabila, dar accidentala, fie ca o consecinta inevitabila a unor decizii si evenimente care se petrec in alte diverse contexte sociale, politice sau economice. De cele mai multe ori insa, saracia este considerata drept responsabilitatea exclusiva a celor care sufera de pe urma ei, fapt care contribuie la inchiderea tuturor canalelor de intelegere aprofundata a cauzelor, esentei si semnificatiei fenomenului.
Cauzele care ii aduc pe indivizi in starea de saracie (ex: razboaie, economia/politica statelor de care apartin si care genereaza abuzuri ale puterii in absenta unor politici sociale eficiente,catrastrofe naturale, lipsa accesului la educatie/locuri de munca, dizabilitati, materialismul,economic, competitia in absenta cooperarii, etc.) reprezinta de cele mai multe ori factori exteriori individului si asupra carora el nu poate actiona direct. De aceea, se genereaza un set de practici inegalitare si discriminatorii care functioneaza dupa principiul reactiei in lant.Despre saracie ar fi multe de spus. Insa vom lasa statisticile sa vorbeasca de la sine, sperand ca
am ridicat anumite semne de intrebare si ca am reusit sa aratam complexitatea situatiei.
Exista 6.5 miliarde de oameni pe glob (1 miliard traiesc in tarile dezvoltate, iar restul de 5.5 miliarde in tarile aflate in curs de dezvoltate sau in tarile subdezvoltate)Exista cca 21.5 milioane de oameni care traiesc in Romania
3 miliarde de oameni din lume traiesc cu mai putin de 2$/zi,1/4 din romani traiesc cu mai putin de 1$/zi.45% dintre romani se incadreaza in limitele pragului de saracie (stabilite la nivelmondial)12% dintre romani traiesc in saracie extrema
Ex : Consecinte ale malnutritiei
Lipsa alimentatiei necesare reprezinta principala cauza a mortalitatii pe glob
Anual cca 11 milioane de copii cu varste mai mici de 5 ani mor pe glob, dintre care cca55% din cauza malnutritiei

2. Discriminarea pe criterii de orientare sexuala

In esenta, homosexualitatea este la fel de limitativa ca si heterosexualitatea: ideal ar fi sa fi capabil sa iubesti un barbat sau o femeie, oricare fiinta umana, fara a avea sentimente de frica, constrangere sau obligatie (Simone de Beauvoir)

Orientarea sexuala reprezinta una dintre multele caracteristici ale fiintelor umane, insa foarte multe persoane care au o orientare sexuala diferita de cea exclusiv heterosexuala sunt tinta unor atacuri discriminatorii in viata de zi cu zi. Desi nu mai sunt incriminate penal din anul 2000,cuplurile homosexuale nu dispun de drepturi si sunt considerate ca fiind ‘anormale’ de catre multi oameni. De cele mai multe ori persoanele cu o orientare sexuala diferita (LGBT2) sunt judecate in baza acestui fapt, fiind injosite si considerate a aduce prejudicii morale celorlalti. In aceasta situatie, orientarea sociala de tip LGBT este considerata a fi o boala, iar persoanele vizate sunt excluse din societate prin orice mijloace.
In acest context, acceptarea diversitatii si respectarea drepturilor persoanelor cu o orientare sexuala aparte raman doar niste forme fara fond sau niste idei fara substrat in realitate. Acestor persoane le sunt incalcate in repetate randuri drepturile, iar faptul ca si ei sunt oameni ca si noi ceilalti tinde sa fie de cele mai multe ori ignorat.

In societatea romaneasca actuala care pretinde ca pune bazele unei democratii reale, cuplurile gay sunt invizibile pe strazile marilor orase, iar organizatiile extremiste de dreapta ies in strada avand sustinerea Bisericii Ortodoxe Romane si fluturand pancarte cu mesaje gen “poponarii nu ajung in rai”si “nu vrem un neam de poponari” promovand astfel homofobia si xenofobia, ascunzandu-se in spatele conceptului de “normalitate”. Prin implicarea bisericii in astfel de initiative, multi oameni sunt pacaliti si ajung sa sustina astfel de demersuri, fara a-si da seama ca,tocmai prin aceste actiuni biserica isi arata o noua fata care nu promoveaza nici pe departe
iubirea de aproape ci ura fata de oamenii care sunt diferiti, desi tot oameni si apropiati ai nostri sunt si raman.

3. Discriminarea pe criterii etnice si rasiale

Rasismul este cea mai grava amenintare adresata unui om de catre alt om – un maxim de ura cu un minim de motivatie. (A.J. Heschel)

Discriminarea si persecutarea indivizilor pe baza apartenentei etnice sau rasiale reprezinta violari ale principiilor fundamentale pe care este cladita umanitatea. Discriminarea rasiala poate imbraca iverse forme, de la cele mai brutale -precum genocidul (ex: holocaustul) si apartheidul (politica oficiala de segregare ce implica discriminarea legala, politica si economica a persoanelor de culoare – practicata in Africa de Sud) – si pana la forme subtile care ii impiedica pe indivizi apartinand anumitor rase sau etnii sa beneficieze de drepturi civile, politice, economice, sociale
si culturale, in masura egala cu celelalte grupuri din societate.
Discriminarea rasiala duce la aparitia atitudinilor rasiste care se concretizeaza in credinta conform careia membrii unui anumit grup rasial sau etnic sunt superiori sau inferiri altor grupuri.Avand atat o forma structurala cat si una ideologica, acest sistem de dominanta a unui anumit grup cuprinde structuri politice, economice si socio-culturale ale inegalitatii. Totodata sunt implicate procese si practici de excluziune, opresiune si marginalizare, precum si stereotipuri si simboluri, care sa sustina respectivele structuri si procese. In cazul Romaniei, discriminarea rasiala cuprinde mai multe paliere, orientandu-se pe de o parte asupra persoanelor de etnie roma si pe de alta parte asupra persoanelor cu o culoare sau infatisare diferita de cea “majoritara” (ex: negrii, asiatici, arabi, etc…) Conflictele nationaliste dintre români si maghiari, sau prejudiciile rasiste orientate catre populatia de culoare (fara a tine cont nici macar de faptul ca multi dintre acestia sunt nascuti in
aceeasi tara cu cei care ii discrimineaza) reprezinta doar câteva dintre variatele exemple de discriminare din societatea romaneasca, pe care nu le vom detalia acum.
Situatia populatiei rrome nu s-a schimbat în ciuda numeroaselor programe derulate de catre organizatii guvernamentale si non-guvernamentale care vizau integrarea sociala si economica a acestora. Desi formeaza un grup etnic eterogen din punct de vedere cultural, romii din Romania au in comun probleme importante legate de nivelul scazut de trai, accesul redus la bunuri si servicii publice (ex: sanatate), instabilitate economica datorata inchiderii acesului catre educatie si locuri de munca, conditii de locuire precare, lipsa accesului la participarea politica activa (formal si informal), lipsa actelor de identitate, etc; toate aceste stari sunt puternic intercorelate
devenind cauze si efecte pentru noi si noi baze ale marginalizarii populatiei de etnie roma. La acestea se adauga si traditia romilor care nu este acceptata si recunoscuta de catre societatea romaneasca. Nefiind in masura sa putem aplica jucati de valoare asupra acestei culturi ne rezumam doar la a ne axa pe problemele care pot fi rezolvate prin abolirea discriminarii nejustificate fata de rromi, pe criterii care nu au legatura directa cu cultura la care unii dintre ei adera. Discriminarea etnica si rasiala poate capata infatisari absurde, mai ales in cazul manifestarii atitudinilor xenofobe (frica de straini, manifestata prin ostilitate, respingere sau violenta
indreptata spre un anumit grup). In Romania, atitudinile xenofobe ating cote alarmante in ceea ce priveste populatia rroma, ca fiind straina in propria tara, indiferent de numarul generatiilor anterioare care au trait pe acelasi teritoriu sau al actelor de cetatenie pe care unii dintre ei le detin. Programele guvernamentale impotriva discriminarii finante din fondurile europene nu pot influenta mentalitatea colectiva a etniei dominante, atata timp cat discursul clasei politice ramane imbibat cu prejudecati etnice si rasiale (este suficient sa amintim replicile sefului statului in
legatura cu "armeanul bun" sau "tiganca imputita") , iar efectul educativ al acestora pentru noile generatii este minimalizat in cele mai multe cazuri de reticenta sau apatia cadrelor didactice fata de initiativele de incluziune sociala a celor defavorizati. Mai mult decat atat, putem descoperi in programele guvernamentale noi 'adevaruri' care deculpabilizeaza subtil institutiile politice si religioase : discriminarea romilor se invata ACASA. cunoaste-i inainte sa-i judeci - ne spune
spotul publicitar de la tv si bannerul de la metrou, altfel spus - intoleranta se naste in familie, in camin , iar statul si biserica vin in ajutorul nostru suplinind acest gol printr-o pedagogie morala armonizatoare. Nu putem combate ura fara a identifica sursele ei : responsabilitatea pentru mentinerea dezbinarii si intolerantei revine in primul rand clasei dominante alcatuite din politicieni si oameni de afaceri
(binecuvintati fiind de fetele bisericesti), cei care iau deciziile si care sunt interesati direct de marginalizarea si diabolizarea grupurilor etnice minoritare - in joc sunt fie profitul, fie capitalul electoral. De aceea , o lume cu adevarat multiculturala si libera de ura este posibila doar prin initiativele antirasiste venite de jos in sus, de la persoane si grupuri din afara jocului politic.

4. Discriminarea persoanelor cu dizabilitati

Dizabititatea este doar o chestiune de perceptie. Fiecare om poate face anumite lucruri lucruri pe care altii nu le pot face…

Discriminarea persoanelor cu diferite handicapuri se poate manifesta in mod direct prin:limitarea sanselor egale de a participa la viata publica, limitarea posibilitatilor de a avea o viata sociala obisnuita, imposibiliatatea de a se angaja si a-si castiga existenta, imposibilitatea de aavea acces la anumite institutii sau utilitati care intervin in viata de zi cu zi. Mai dureroasa insa,
este acea discriminare subtila, pe care majoritatea oamenilor care nu sufera de nici un handicap nu o constientizeaza, ci dimpotriva o genereaza si o perpetueaza prin standardele si normele pe care direct/indirect sau intentionat/neintentionat le impun asupra tuturor celorlalti.
O asemenea discriminare se regaseste spre exemplu in ‘etichetele’ atribuite acestor persoane.Termenii folositi pentru a le identifica nevoile sunt in sine disciminatorii deoarece de exemplu prin insasi termenul de „dizabiliatate”, analizat etimologic, li se neaga absolut orice fel de abilitate. Aceasta falsa negare are un impact deosebit asupra identitatii si demnitatii individului.O alta terminologie interpretabila este cea a „handicapului”, o persoana nu poate fi in sine„handicapata”. Handicapul nu este altceva decat o stare consecutiva deficientei cu care persoana s-a nascut sau pe care a dobandit-o. Societatea naste „handicapul” prin normele impuse, norme construite de o majoritate care dicteaza o anumita stare de „normalitate”.
Negarea anumitor drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la o educatie adaptata in functie de„diferitele abilitati”, accesul la o ingrijire medicala adecvata, posibilitatea de a invata o meserie in concordanta cu abilitatile individuale si posibilitatea de a-si castiga propria existenta, dreptul de a isi exprima sexualitatea, etc. Toate aceste aspecte reprezinta acte discriminatorii, iar privite in ansamblu au un impact deosebit asupra individului si dezvoltarii sale armonioase.
Persoanele cu dizabilitati sunt excluse de la viata sociala (plimbandu-se doar intre locuinta si institutii specializate), fiindu-le adesea ingradit dreptul de a intra in contact cu un mediu care i-ar putea face sa simta realitatea care ii inconjoara.
In acest context, nu este de mirare faptul ca persoanele cu handicap sunt foarte putin vizibile in societate, neavand sustinere pentru a-si putea dezvolta artitudinea civica si pentru a putea participa in diferite moduri la luarea anumitor decizii care le influenteaza prezentul si viitorul.

5. Discriminarea pe criterii de gen/sex

Doar pentru ca sunt femeie trebuie sa fac eforturi majore pentru a reusi in viata. Daca dau gres, nu vor spune “nu a avut abilitatile necesare pentru a reusi” ci “femeile nu au abilitatile necesare pentru a reusi” (Clare Boothe Luce)

Discriminarea pe criterii de sex/gen se manifesta cel mai vizibil in viata publica pe piata muncii.Discriminarea pe care o persoana o poate intampina la angajare ar fi de exemplu refuzul unui anumit post pe motivul apartenentei la un anumit sex, imposibilitatea sau limitarea sanselor de promovare si avansare, hartuirea sexuala si/sau santajul prin hartuire sexuala.Sexualitatea nu se limiteaza la raporturi sexuale, ci este un concept deosebit de complex care implica dimensiuni ce se refera la raportarea fata de sexul opus, fata de acelasi gen, relationarea cu acestea si aprecierea acestora, imaginea si stima de sine, atitudini si sentimente de prietenie,
dragoste si respect, constientizarea schemei corporale si identitatea corporala etc. Ea reprezinta in acelasi timp o latura si o ipostaza cat se poate de naturala a oricarei fiinte umane. In sistemul educational o persoana se poate lovi de excluderea sau limitarea accesului la anumite programe educationale, aprecieri (hetero-)sexiste si sanctionari consecutive ale acestor aprecieri din partea profesorilor, hartuire sexuala si/sau santaj prin hartuire sexuala.
Alte impedimente pe care le poate intalni o persoana in viata sociala ar putea fi imprumuturile bancare si creditele sau cumpararea/inchirierea unei locuinte, datorita sexului persoanei, cu atat mai mult cu cat respectiva persoana este necasatorita sau are un statut marital incert. Standardele si normele societatii patriarhale incearca sa ne demonstreze ca o femeie necasatorita are implicit o situatie financiara vulnerabila, provenita din incapacitatea de a se intretine singura si de a avea un statut social-economic stabil.
O altfel de discriminare care nu este la fel de usor de perceput si blamat, deoarece nu se petrece intr-o institutie publica ci intr-o institutie domestica – si anume familia, aspect ce ii confera o nuanta de intangibilitate, este acea discriminare pe care o cunoaste femeia in viata domestica.
Opresiunea secundara, adica cea care se deruleaza in viata privata se manifesta prin persecutii verbale, morale si fizice si/sau exploatare, promovate de practicile si standardele familiei traditionale-patriarhale, care isi gasesc originea si inerenta ,la randul lor, in canoanele religioase.
Violenta domestica, care de cele mai multe ori se manifesta ca metoda punitiva, este cea mai grava si agresiva forma a discriminarii din viata domestica.
In societatea romaneasca actuala femeile sufera cel mai adesea de pe urma violentei directe si indirecte careia ii cad victima involuntar, de cele mai multe ori agresorii fiind persoane sex opus.
Insa trebuie sa luam in considerare faptul ca o mare contributie la perpetuarea situatiei existente o au atat mass-media (ex: publicatiile in care femeia este prezentata ca o marfa de divertisment si nu ca o fiinta umana) cat si diferitele institutii care promoveaza inegalitatea sanselor dintre femei si barbati. In acest context, miscarile feministe sunt binevenite oferind accesul la informatii care contribuie la constientizarea unor aspecte si la diminuarea discriminarii impotriva femeilor.
Singura greseala care poate fi sesizata in cadrul anumitor miscari feministe este data de tendinta de a cadea in extrema, considerand femeile ca fiind superioare barbatilor sau a izolandu-se fata de cei de sex opus. Consideram ca intr-o societate in care diversitatea este promovata, femeile si barbatii ar trebui sa dispuna de drepturi si sanse egale pentru a se putea dezvolta ca indivizi si ptr a putea interactiona intr-un mod armonios.

6. Discriminarea pe criteriul varstei

Age is an issue of mind over matter. If you don't mind, it doesn't matter. (Mark Twain)

Discriminarea pe baza de varsta presupune discriminarea unui persoane sau a unui grup de pers care apartine unui anumit segment de varsta prin folosirea stereotipurilor ce
perpetueaza prejudecati. Desi, din punct de vedere al efectelor directe si usor vizibile, am putea
afirma ca batranii (persoanele de varsta a 3-a) reprezinta cea mai discriminata categorie, trebuie
sa luam in considerare si tinerii.
In prezent, tinerii si copiii sunt discriminati in principal prin faptul ca acestora le sunt adesea
ignorate ideile si initiativele sub pretextul varstei asociate cu imaturitatea. Acestra le este adesea impus (in interiorul familiei sau prin educatia formala) un anumit tipar comportamental care, celmai adesea, are efecte negative asupra construrii personalitatii tinerilor si asupra modului in care acestia simt ca ar trebui sa se raporteze la propria existenta.
De cele mai multe ori copiiilor si tinerilor le este asociat stereotipul imaturitatii iar batranilor cel
al incapacitatilor fizice si mentale.
In cazul batranilor, frica de moarte a anumitor oameni este adesea asociata cu frica de
imbatranire si tinde sa fie instinctiv reprimata in detrimentul celor care se incadreaza in aceasta
categorie. Astfel, persoanele varstnice ajung sa fie scoase din societate, pierzandu-si multe dintre drepturile de care au beneficiat, fapt care le insufla acestora sentimentul inutilitatii in paralel cu cel al izolarii de societatea in care traiesc. Ca si in cazul copiilor si tinerilor, ideile varstnicilor nu sunt luate in seama si sustinute pe motive ce invoca senilitatea si lipsa de judecata. De cele mai multe ori este ignorata premisa unei experiente de viata mult mai vaste sau a cunostintelor de care acestia dispun, tocmai ca avantaj al varstei inaintate.
De cele mai multe ori se pierde din vedere faptul ca, pe de o parte copiii si tinerii pot actiona in
virtutea unor premise mult mai apropiate de ceea ce ar insemna “natura umana”, mai ales daca
tinem cont de faptul ca acestia nu sunt atat de ‘contaminati’ cu informatia dogmatica si
ideologica careia ii cad victima multi dintre adulti. Pe de alta parte, in procesul de formare,
tinerii ridica multe intrebari existentiale, carora au mult mai mult timp si spatiu sa le gaseasca
raspunsuri decat adultii care sunt deja prizonierii unor noi etape (ex: familia, munca, banii, etc.)
ce le limiteaza accesul la momente de introspectie si cautare.
In ceea ce ii priveste pe varstici, acestia beneficiaza de o experienta de viata mult mai ampla si
complexa, traindu-si viata in mai multe etape si in mai multe regimuri de organizarea sociopolitica
a societatii. Acestia sunt mult mai capabili sa faca anumite comparatii si analogii,
judecand totul in baza unei ratiuni fundamentate pe experiente personale reale.
In societatea actuala multi tineri sunt discriminati atat involuntar, in sanul familiei, fiind siliti sa
se supuna dorintelor si asteptarilor parintilor (fapt ce le ingradeste liberul arbitru), cat si in cadrul
anumitor institutii (ex: educatie) care creaza un set de premise si sisteme in fata carora se cere
ascultare si supunere neconditionata. Batranilor le este ingradita participarea la viata sociala
(acces la locuri de munca, slaba sustinere a initiativelor de orice fel, etc.) simultan cu precaritatea stabilitatii economice fapt care are efecte din cele mai grave.
In aceste conditii, atat tinerii cat si batranii devin prizonierii unor sisteme inchise si manipulative
din care vor putea iesi doar odata cu varsta (cand personalitatea lor va purta deja pecetea anilor
anteriori) sau odata cu moartea (traind ultima perioada a vietii in izolare si cu frustrantul
sentiment al inutilitatii).

7. Discriminarea bolnavilor

Nu te poti considera tu ca fiind cel sanatos din moment ce ai reusit atat de bine sa te adaptezi unei societati bolnave. (Jiddu Krishnamurti)

Discriminarea împiedica persoanele care sufera de boli grave, incurabile sau transmisibile
(hiv/sida, hepatita B, cancer,etc) sa traiasca o viata normala în societate, obligandu-le de cele
mai multe ori sa îsi ascunda diagnosticul. Totodata, stigmatul unei boli incurabile perpetueaza o
teama nejustificata fata de acest subiect, fata de informare sau fata de testare, iar discriminarea
poate determina sau forta persoanele in cauza sa adopte comportamente destructive.
Datorita lipsei de informare si a fricii (care uneori nu e intemeiata), multi dintre cei care sufera
de boli incurabile sunt marginalizati si discriminati, petrecandu-si viata la marginea unei societati
Aici pot aparea toate efectele mentionate anterior, in capitolul despre saracie
care vede in ei o amenintare pentru ceilalti. De cele mai multe ori se pierde din vedere ideea ca
acestia sunt oameni ca si noi ceilalti, iar faptul ca sufera de o boala incurabila ar trebui sa
reprezinte mai degraba un motiv pentru a ii incuraja sa participe la viata sociala si sa sa poata
simti utili din toate punctele de vedere. In realitate insa, acestia ajung sa fie stigmatizati, prin
ingradirea accesului la educatie, servicii publice de asistenta medicala si psihiatrie, acces pe piata fortei de munca, etc. Totodata, in astfel de situatii, principiul confidentialitatii este de cele mai multe ori incalcat. Cel mai dureros lucru insa, este dat de indepartarea celorlalti oameni, fapt ce pentru persoana bolnava poate avea efecte mult mai grave care se resimt intr-un mod mult mai dezastruos decat boala insasi.
Exemplu: conform statisticilor Comisiei Nationale de Lupta Anti SIDA, Institutul de Boli
înfectioase „Prof. Dr. Matei Bals” în decembrie 2006 în România se înregistrau un numar de
11.906 de persoane care traiesc cu HIV/SIDA. Dintre acestia trei sferturi sunt copii. Acestea suntnumai cazurile depistate, specialistii considerand ca fiecarui caz depistat ii corespund alte 10-15 cazuri nedepistate sau neinregistrate
PENTRU DETALII DESPRE MANIFEST VIZITATI :www.solidaritate.info

Un comentariu:

tu ce zici?